Cea mai bună pizza din lume nu se găseşte pe ici pe colo. Poate că inventatorii fenomenului pizza, italienii, nu au nici ei o zi grozavă şi pregătesc o pizza care nu a avut chiar acelaşi gust ca cea pe care ai mâncat-o data trecută… merită măcar să încercăm, nu?
Părerea mea este că oricine poate să pregătească o pizza perfectă … dacă are cunoştinţele necesare, cele mai bune ingrediente, ceva îndemânare şi cuptorul acela grozav cu lemne care face toată treaba. Lipsa oricăruia dintre elementele de mai sus poate să scadă calitatea aluatului sau a gustului final.
Din nou după umila mea părere, cea mai bună pizza din lume este cea napoletană. Pizzarii din Neapole pregătesc celebrul lor aluat de câteva sute de ani şi sunt renumiţi atât la ei acasă, cât şi în toată lumea pentru felul senzaţional în care pregătesc acest fel de mâncare.
Ce face ca pizza din Neapole să fie cea mai bună mâncată vreodată? Păi tocmai v-am povestit. Ar fi mai întâti ingredientele. Roşiile din Neapole şi brânza de capră s-ar putea să nu fie chiar pe gustul tuturor, însă cu siguranţă că sunt deosebite. Gustul brânzei de capră este fin şi puternic în acelaşi timp, iar roşiile din zonă, crescute pe cenuşa vulcanică, au un parfum care te atrage în restaurante de departe. Aşadra, o combinaţie unică, ce ar face un profan să mănânce cu poftă chiar şi banala pizza margherita, adică aluat cu sos de roşii, celebra mâncare a săracilor italieni.
Am mâncat astă vară de mai multe ori pizza chiar la ea acasă, în Italia. Şi am avut noroc, am dat peste pizzerii cu specific napoletan chiar şi în locuri neaşteptate – de exemplu în boema piaţă Navona din Roma. Mi-am lins degetele şi înainte şi după… ce mai, o experienţă culinară de neuitat. Trebuie doar să-ţi deschizi mintea şi simţurile!
Iată o reţetă pentru această celebră şi tradiţională pizza italiană:
Timp de coacere: 35 de minute. Nivel: uşor. 4 porţii.
Ingrediente:
15 grame de drojdie proaspătă sau un pacheţel de drojdie uscată
O ceşcuţă (fără două linguriţe) de apă călduţă (vă recomand apă minerală plată, o să vedeţi de ce!)
2 ceşcuţe de făină albă pentru copturi (dacă găsiţi cu menţiunea pentru pizza e perfect, românii ştiu să facă făină bună)
O linguriţă de sare (+ / – după gust)
Trei linguri mari şi jumătate de ulei de măsline, de preferat extra virgin
3 roşii bine coapte mari sau 6 roşii San Marzano uscate (roşiile italiene din regiune sunt perfecte!)
200 de grame de brânză mozarella răzuită
300 de grame de brânză de capră (dacă vă place) răzuită
3 anşoa curăţate şi sărate (merg şi cele la conservă)
O lingură şi jumătate de capere uscate
Un sfert de linguriţă de piper
1 linguriţă de oregano proaspăt mărunţit
Preparare:
Preîncălziţi cuptorul la 230 de grade Celsius.
Dizolvaţi drojdia în apă. Turnaţi făina pe un blat de lucru. Adăugaţi drojdia dizolvată, sarea şi uleiul (două linguri mari) în centru. Amestecaţi ingredientele din laterală spre centru până când aluatul devine uniform. Frământaţi în stilul flămânzilă.ro – adică până puteţi să vă jucaţi cu aluatul prin aer ca celebrii pizzari din filme. Puneţi în aluat restul de făină până se uniformizează. Lăsaţi doar o lingură de făină deoparte, veţi vedea de ce.
Puneţi aluatul într-un bol şi puneţi peste el lingura de făină mai sus menţionată, apoi acoperiţi cu un prosop de bucătărie. Lăsaţi-l să crească aproximativ o oră la temperatura camerei până când se dublează în dimensiuni (cam ca Flămânzilă după ce va mânca o pizza extra-large).
Pasaţi roşiile prin găurile de cele mai mici dimensiuni ale aparatului şi lăsaţi-le puţîn deoparte.
Când aluatul e gata, întindeţi-l pe o tavă mare pe o folie întinsă. Întindeţi aluatul pe tavă cu mâna, după cum vă voie tava şi după grosimea pe care o doriţi la aluat. Puneţi mai întâi sosul de roşii, apoi mozarella, apoi brânza de capră. Pe deasupra adăugaţi anşoa şi caperele, după care adăugaţi sare, piper şi oregano. Adăugaţi o lingură şi jumătate de ulei de măsline.
Coaceţi pe raftul din mijloc la temeperatura menţionată mai sus până devine crocantă. Poftă bună!!
Not logged in