Flămânzilă – blog culinar, cea mai bună mâncare, rețete

Astăzi fiind o zi de sâmbătă, iar noi fiind obosiţi după ce Flămânzilă ne-a exploatat şi ne-a secătuit de puteri toată săptămâna, ne-am gândit că am merita să mâncăm ceva în oraş. După ce am trecut în revistă mai multe opţiuni din urbea noastră de baştină, am decis că am vrea să mâncăm ceva:
- neaoş românesc, restaurantele chinezeşti propuse fiind excluse din ecuaţie;
- bun şi nu prea scump.
Cam pretenţioşi oamenii de bază ai lui Flămânzilă, ne-a zis chiar el. Cred că era mai simplu dacă am fi comandat ceva mâncare gustoasă acasă, online de la amicul Flămânzilă.
Drept urmare, am purces prin Iaşi până am dat de restaurantul Bavaria. Văzusem mai înainte meniul, asta e drept, însă nu călcasem niciodată prin acest local.
Chiar de la intrare am fost plăcut impresionaţi. O intrare generoasă, câteva tablouri interesante, bucătărie deschisă privirilor oaspeţilor. Pur şi simplu inviting, fǎrǎ prea multe detalii fancy. Cu alte cuvinte, restaurantul a fost o surprizǎ plǎcutǎ de la început.
Dupǎ ce ne-am aşezat la masǎ, am mai observat câteva detalii interesante. Chiar dacǎ pardoseala nu m-a încântat prea tare (nu mǎ înţelegeţi greşit, era curatǎ, dar nu perfect pe gustul meu), restaurantul aratǎ deosebit: tavanul de lemn foarte înalt, ferestre mari, servire rapidǎ şi amabilǎ, miros de mâncare plǎcut dar fǎrǎ sǎ îţi intre în haine.
Acestea fiind constatate, ne-am propus sǎ trecem la scopul propriu zis al vizitei de lucru – mâncarea. Meniurile aveau o combinaţie destul de echilibratǎ între preparate tradiţionale româneşti şi combinaţii mai deosebite. Desigur, cunoscându-ne pe noi, v-aţi dat desigur seama cǎ am mers pe varianta mai sofisticatǎ – cea cu feluri de mâncare mai deosebite, grupate de obicei sub numele de „specialitǎţile casei” sau „specialitǎţile bucǎtarului”.
Aşa cǎ am profitat de bunǎvoinţa chelnerului şi l-am rugat sǎ ne recomande câte ceva. Am fost foarte plǎcut impresionaţi cǎ am fost trataţi ca nişte clienţi – de exemplu ni s-a recomandat un anume fel de bere proaspǎtǎ la draft.
Am hotǎrât sǎ comandǎm fiecare câteva feluri de mâncare gǎtitǎ. Doi dintre noi au mers pe specialitatea casei – piept de pui bavarez, un amestec de carne de pui, fasole, sos pimento, şi diverse legume. Combinaţia aducea puţin cu un fel de mâncare mexican şi ne-a plǎcut foarte mult, mai ales cǎ sosul pimento era doar puţin picant.
Doamna din grupul nostru a comandat „Duetul case”, o altǎ alegere reuşitǎ – de fapt o combinaţie de carne de porc şi de vitǎ scǎldate în foarte mult sos de smântânǎ şi ciuperci. Vita a fost servitǎ exact cum a fost comandatǎ, adicǎ doar puţin rumenitǎ, iar sosul ne-a împins şi pe noi sǎ gustǎm din farfuria ei
Şi fiindcǎ nici-o masǎ reuşitǎ nu se terminǎ fǎrǎ un desert pe mǎsurǎ, am comandat plǎcintǎ de mere şi prǎjiturǎ mille-feuille. Pe lângǎ faptul cǎ porţiile au fost uriaşe, au fost şi foarte foarte bune – probabil mai bune chiar şi decât felurile principale de mâncare. Iac-aşa am gǎsit un local favorit pentru deserturi.
Aşadar, o vizitǎ anonimǎ la restaurantul Bavaria a dat rezultate foarte bune la o masǎ între prieteni. Ar trebui sǎ mai adǎugǎm şi formaţia care a cântat ceva muzicǎ româneascǎ mai nouǎ sau mai veche, şi care ni s-a pǎrut chiar reuşitǎ – spre surprinderea noastrǎ. Una peste alta, a fost o searǎ destul de reuşitǎ cu ceva mâncare bunǎ…